Casă pentru suflet

Am încercat cu ardoare
să-mi rearanjez piesele vieții,
dar sunt multe
și formele lor ciudate
dau impresia unui puzzle vechi,
uzat de timp și lacrimi...

Încă nu-mi găsesc locul
în viața mea sau în alta,
am rămas același călător singuratic,
același fluture obosit
ce-și caută casă într-o floare,
dar floarea nu e,
aripile mă dor...

Mai aștept să treacă primăveri,
să înverzească iarba,
frunze să se usuce toamna.
Poate atunci, în întuneric
îmi voi găsi lumina
și o voi numi ”casă”,
o casă pentru suflet,
lăcaș sfânt pentru inimă...

Poate atunci piesele vieții
se vor uni armonios
într-o imagine caldă și veselă
în care eu, cu ochii zâmbind,
voi sta în mijloc,
înconjurată de florile ce-mi aparțin...