Leac

Prin ce neguri îndepărtate te-ai pierdut,
iubire?...
și ce tragedii ai văzut în drumul tău?
Ai ajuns la mine rănită și rece,
iar eu, eu te-am cuibărit în inima mea
ți-am oferit alinare, căldură...
ai simțit, iubire, și te-ai liniștit,
zâmbești acum, trăiești iar.

Te-ai vindecat cu inima mea, iubire
ți-a fost leac miraculos, dulce
ai reușit să reînvii ca un phoenix,
renăscută din cenușa ultimei flăcări..
fericită,
vie,
eternă.
îmi lași o bucățică din tine, apoi pleci
nouă din nou, rănită vei fi iar,
leacuri vei găsi la fiecare colț de lume...

Vezi iubire...

Vezi iubire, azi soarele strălucește mai tare
Pentru tine, pentru mine, pentru noi
parcă îl simt încercând să ne apropie
să astupe abisul dintre noi
să ascundă tristețea din inimile noastre
să vindece răni, inimi, trupuri...

Vezi iubire, vântul cântă pentru noi
îi simt adierea ca dulci atingeri
te simt pe tine, prin el, mai aproape
fără depărtarea amară, fără durere
tu, aici cu mine, spre sfârșit.

Vezi iubire, marea plânge pentru noi,
se sparge de stânci ca inimile noastre,
își frânge valurile și țipătul ei arde tot,
îmi arde mie sufletul, ție inima
și ne cântă nouă cu vuietul ei, un cânt
despre noi doi, doi călători cu inimi de dor.

Viață..

Ce te frământă, viață?
aș dori să știu doar eu
să pot îndepărta răul
să îl trimit departe de tine
să îl ascund într-o parte uitată
pe o altă planetă, cât mai îndepărtată.

Ce te înspăimântă, viață?
spune-mi tot mie mereu
și voi încerca să alung tot
să nu-ți fie frică să lupți
să nu-ți fie frică să iubești
să-mi fii alături cât mai mult.

Ce te doare, viață?
spune-mi și voi vindeca tot
voi spulbera răul, voi curăța veninul
voi  bandaja rănile cu iubire
și îți voi oferi fericire din dragoste,
inima mea să-ți fie leac veșnic.

A mia oară...

Astăzi îți scriu
pentru a mia oară,
tot ție, înger pierdut
tot pe aceeași filă, ruptă
din cartea dorului nestins.

Îți scriu că mi-e dor
și sunt singură aici,
tu ai rămas tot acolo,
mereu acolo,
mereu acolo...

Nu mi te știu deloc,
dar dorul pentru tine
tot mai arde, tare, tot mai tare.

Ieri erai aici, mic
azi ești tot așa?
sau ai crescut cu mine-odată?
Ai crescut.
Ai tăcut.
Te-am pierdut.

Ai învățat să cânți,
căci te aud pe tine glas divin
ce te-ai pierdut în depărtare.

Azi tot nu vii, de ce, nu știu.
te-aștept, tot în zadar
căci nu mai ești, nu vei mai fi,
de ce, nu știu...nu vii.

Maree

Azi marea e tristă, tu știi?
nisipul e rece și greu,
pe plaja plină de alge și scoici...

Eu o privesc cu nostalgie,
mi-e milă de toate, te mine,
nici aer nu mai vine...și nici soare.
Parcă vor toate să dispară,
plecat departe...
rămân doar eu cu greu, că mor
toate ființele deodată..

Dar mai privesc o dată plaja,
încă o dată marea, și-apoi plec
să mai călătoresc ultima data
pe plaja rece, pe udul, vechi nisip.