Alb și violet

Îmi simt trupul greu ca o piatră,
greu fără brațele tale
și reci fără inima ta...
Pielea are cicatricile ultimei iubiri,
pictate cu măiestrie,
în culori de violet și alb, cu sidef,
pe un trup ruginit,
victimă a timpului surd.

Parcă nu mă cunosc,
inima nu mai bate la fel,
pare mai înceată,
mai înceată că te-a pierdut,
mai înceată că nu simte
bătaia inimii tale...

Am început să te caut
printre paginile unei cărți vechi,
într-o imagine rece
cu un băiat și o fată...
Doar zâmbete crude răsar dintre foi,
ochi calzi în nuanțe de gri și negru,
o fericire trecută,
pierdută în negura timpului hain...
doar amintirea unui întreg
format din două inimi plăpânde
ce s-au pierdut una pe cealaltă
printre ani și nori...