Pete

Pete de culori îmi pătează pereții,
roșu, cu puțin negru ars,
o tentă de violet mai brun...
par a fi smulse din tine, din piele
și din mintea-ți cu gânduri albe
ce-ți curg prin șanțurile inimii umbrite.

Pensulele tale sunt rămase pe masă,
te-ai apucat să pictezi cu mâinile goale,
cu pielea ta măslinie, pătată...
Pictezi cu inima parcă
și pereții casei mele prind viață
sub a ta măiastră operă de artă.

Roșul și violetul din petele vii
se metamorfozează în frumoase vene,
în carne fragedă și sânge viu...
Mi-ai desenat tu, bunele fiu,
pe peretele casei prăfuite,
o inimă...
și parcă din priceputa ta mână
a luat naștere, ca prima dată.
Bătăile ei inundă casa,
iar pereții se zguduie ușor
sub a ei mișcare de unde și vibrări.

Eu mi-am ascultat ropotul inimii
și am zâmbit sub vraja ta,
sub vraja ce mi-ai pictat-o pe peretele sur,
pe sufletul ca un mur înflorit,
în carnea cu aromă de vin acrit...
și am rămas zâmbind la perete
cu anii în brațe legănându-ne..

Culori

Astăzi m-am trezit iar în miros de toamnă,
iar aeru-i mai rece, ca vântul de afară;
astăzi m-am trezit drept frunză colorată,
cu galben și maro tot în tandem pictată.

Astăzi mi-am schimbat ființa cea zglobie
cu viața unei frunze din creanga cenușie;
astăzi mi-am zidit o nouă viață dulce
sub forma unei frunze cu aripile crude.

Astăzi mi-am promis că voi zbura agale
cu alte frunze arămii și umbre solitare;
astăzi m-a cuprins o dragoste nebună
de vântul cel sihastru și muntele de spumă.

Astăzi am renăscut din moartea primăverii
și din căldura dispărută a apusului verii;
astăzi m-am colorat în arămiu și negru,
o frunză tremurândă cu tentă de ecru.

Dans

Să ne plimbăm agale pe malul mării
când apusul cald ne aduce
cu mâinile îmbrățișate într-un dans dulce,
cu picioarele răscolind nisipul umed...

Să simțim mângâierea dulce a valurilor
și mireasma vie a mării,
a algelor ce-i sunt coroană,
a scoicilor ce-i sunt bijuterii neprețuite...

Să mă lași pe mine să îți cânt
asemenea sirenelor ce-și au culcuș în mare,
asemenea valurilor ce-și cântă dorul,pe nerăsuflate,
iar tu, tu să zâmbești odată cu ultimele raze de soare
și să fredonezi cu mine, în ritmul mării.

Să mă lași să-ți admir ale tale oceane albastre
ce se-ngână alene cu marea cea verzuie
și să mă încălzesc la focul ce răsare din ele,
sub formă de fulgere vii, sălbatice..

Să ne oprim apoi lângă debarcaderul unde
navele își au popasul atunci când dorul marinarilor
îi împinge spre casele ce îi așteaptă pe uscat,
spre soții și iubite, spre părinți și copii...

Să privim spre orizontul calm
acolo unde marea sărută cerul
și cerul, sărmanul, se închină frumuseții ei -
regină măreață.

Să stăm în liniștea serii, doar noi și marea
și să înmărmurim așa, frumoși și tineri
pentru o eternitate de fericire.

Să ne lăsăm purtați de vraja valurilor
ce ne împing unul spre celălalt
și ne leagă mâinile în același dans dulce,
în aceeași îmbrățișare vitală și surdă.

Să locuim mereu în inima caldă a mării
și în cântecele apei ce se izbește de stabilopozi;
să ne trăim viața în liniștea serii,
în miros de alge și de sidefate scoici.

Plimbările pe malul mării să ne fie jurăminte,
iar nisipul auriu să fie martor spre noi
și spre mâinile noastre împreunate în dansul vieții.

Ceas de buzunar

Ți-am făcut cadou un ceas de buzunar,
să-ți fie inimă ce ticăie fără oprire,
dar trupul tău nu l-a primit în casa-i
și din supărare stingheră
ceasului i-au crescut crengi cu frunze.
S-a transformat ușor într-un măr tânăr,
cu trunchi subțire și rod dulce,
cu scoarță vie și sevă ce fuge
alene prin ramurile ocărâte.

Eu l-am privit cum crește, semeț,
și i-am adunat roadele roșii..
am mușcat cu sete din ele,
iar pe tine te-a durut căci erau ale tale,
deși cândva le-ai alungat cu nerușinare.
Cândva mi-ai refuzat ceasul cel firav
și nu ai vrut a-ți umple golul pieptului,
i-ai alungat bătaia și vibrările prelungi,
vitalitatea și frământările din limbile lungi.

Acum ceasul e pom mai tânăr, cu roade mai dulci,
dar ramurile lui tot tânjesc după tine,
seva lui e îmbibată cu a ta privire.
Deși e pom, bătaia lui e încă vie,
ticăie straniu din merele urzite-n culoare stacojie,
clipele lui galopează printre ramuri
sub forma trilului cântat de mierla solitară,
iar eu încă-i adun roadele cu iz de dor
și le mușc odată cu sufletul tău.