...

Ne-am întâlnit între respirații,

doi nomazi cu inimi grăbite,

ne-am apropiat într-un dans

Cu respirație caldă și priviri uimite.

Mâinile ne-am cuprins în taină

ca două ramuri de cleștar scânteietor,

privirile ni s-au unit în sumbrul decor,

Doar crizanteme și flori ofilie de dor.

Sufletele noastre au început a vibra

pe ritrmul corzilor viorii ce cânta,

iar inimile au început a dansa,

Ușor, pe marmura vie din podea.

Eram doar noi și marea în surdină,

poate și un crâmpei de lumină senină;

eram noi doi și un vis ferice,

Luna și stelele, blândele amice.

Braț lângă braț mergând pe alee,

doar în șoapte și priviri obscene;

trup lângă trup și privire păgână,

Tu și eu binecuvântați de lună.

Eram doar noi și cuvintele dulci,

inimi împreunate în coji de nuci;

eram doar noi și iubirea vie,

Marea și cerul, ca într-o colivie.