Foisor

Printre fulgii puri ce curg din ceruri
noi am presarat pasi pe alee,
am perturbat stratul subtire de pene,
- imaculat covor cu sclipiri divine -
in drumul nostru agale
spre foisorul din gradina.

Nu mai era nimic, nici om si nici caine,
doar noi, sub cerul ce s-a apucat de cernut,
doar noi si neaua vie...

Mainile ne erau impreunate cu caldura
- o impletitura de carne frageda-
iar noi parca dansam pe aleea alba,
cu zapada scartaind sub talpa.

Eram doar noi si foisorul linistit,
o banca si un cadru de lemn ruginit...

Eram doar noi si inimile noastre in pricina,
calde rasuflari peste buze, in surdina...

Si parca o secunda dura un veac,
noi imbratisati in lnistea noptii,
cu frigul si zapada imprieteniti,
cu inimile in piept arzand..

Si parca nu mai voiam a pleca,
nu mai voiam a te indeparta,
nu mai voiam a te lasa..

Parca voiam sa impietrim in acel moment,
cu fulgii ce ne mangaiau crestetul,
cu cerul negru de veghe peste noi,
doar noi si un foisor cu cadru ruginit...

Vals in surdina

Sa ne avantam impreuna intr-un dans agale
calmi, cu inimi batand in piepturi, tare,
cu emotie in miscari si tremur in glas,
sa dansam pe valsul lunii fara de necaz.

Sa plutim pe ringul de dans din gradina
asemenea unor spirite tarzii, din vechime
si sa ne alinam ranile cu notele dulci
ale unui vals cantat, in surdina, de nuci.

Sa ne imbratisam in miros de lavanda.
cand stelele scapara pe cerul de olanda;
focul inimii din noi sa nu se mai stinga,
iar lumina zilei sa nu ne mai ajunga.

Sa ne tinem sufletele aproape in noapte
si glasurile intr-o inganare calma de soapte ,
aici sa ne fim inca un veac sau poate doua,
in gradina cu trandafiri si valsuri din roua.

Ganduri din miez de noapte

Mereu mi-a placut sa rad. Cred ca acesta este elementul ce ma defineste in totalitate. Uneori am impresia ca sunt facuta din rasete, din zambete legate unul de altul cu fir de veselie. Mama mi-a spus mereu sa zambesc pentru ca zambetul aduce oamenii impreuna si aici nu o pot contrazice. Mi-am dat seama cu timpul ca ai mai multe de "castigat" daca dai "share" unei zambet. Lumea, in general, s-a intragostit intotdeauna de zambete, de oamenii ce emana fericire prin fiecare por. Oamenii se apropie prin zambete si traiesc tot prin ele caci uneori, zambetul, este vesmantul cel mai de pret al inimii. Zambeste, razi si bucura-te de viata. Stiu ca sunt momente in care nu poti mentine acel zambet, e firesc sa fie asa, dar aceste momente nu trebuie sa dureze prea mult, Nu trebuie sa sinti vinovatie cand zambesti in ciuda a ceva mai putin placut ce s-a intamplat in ultimul timp. Viata continua, mereu cu surprize si incercari, cu rascruci si ocolisuri.
Zambeste omule, pentru tine si pentru cel drag tie. Zambeste pentru fiu, pentru fiica, pentru mama si tata sau pentru frate sau sora. Zambeste pentru ca nu te costa nimic, ci din contra, castigi cea mai mare bogatie pe care o poate detine un om pe acest pamant!