Azi mi-am mai descoperit o rană.
Era ascunsă
undeva mai spre spate,
sub mâna stângă, stângacea..
Stătea acolo, pitită
și nu spunea nimic,
doar mocnea
și din ea, încet,
se prelingeau cuvinte.
Eu am încercat să o astup
cu crengi și frunze..
mi le-am rupt din alte părți de trup,
dar nu se potriveau nicicum.
Azi, aici, mi-am dat seama că sunt copac
cu scoarță palidă și frunze gri,
un mesteacăm bolnav
cu sevă cenușie..
Azi mi-am dat seama că m-au tatuat,
mi-au distrus culoarea
și coaja
și tulpina..
Mi-au tatuat pe scoarță cuvinte,
poezii false,
mincinoase
și mi-au făcut o rană
ce nu se lasă închisă...
M-au izolat aici,
m-au crescut aici
pentru tine și pentru mine,
să fiu umbră în zi de vară,
să fiu adăpost în noaptea amară
dar m-a cuprins un dor de pădure,
căci mă simt pustiu viu
în lunca verde cu cânt de ciocârlie..
