Încă te mai caut pe fundul mării
Ascuns poate într-o scoică sidefie
Sau poate în picurii ploii
Ce curg alene pe lumea cenușie.
Încă te mai găsesc în sufletul meu,
Desenat cu alb și negru, intens
Și aștept cu nerăbdarea
Să îți văd tabloul expus în infern.
Te mai aud strigând în noapte
Peste agonica bătaie a inimii,
Șoapte uitate de timp,
Scrise cândva pe o foaie curbată.
Încă îmi mai amintesc de noi
Și de glasul inimilor flămânde,
Îmi aduc aminte de tine,
Tu și eu, aceeași amintire zglobie.
Imaginea ta încă rămâne vie
În mintea mea de gânduri pustie.
Ochii tăi încă îmi umblă prin vise,
Cristale cenușii în orbite închise.
Imagini din album vorbesc despre tine,
Cu culori impure pictate, de mine,
Așezate cu dor pe file de carte
Amintiri încuiate în minte șchioapă.
Scriu aceeași poezie în miez de noapte,
Cuvinte spurcate din inimă albă,
Poezie scrisă cu dor și durere,
Două inimi pătate de aceeași scânteie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu