Dacă am fi doar briza vântului sălbatic
Am colinda pădurile-n peisaj tomnatic
Și cântecul suav, păgân al păsărilor calme
S-ar așeza pe frunze ca fulgii albi pe palme.
E-o rece agonie ce plutește-n aerul uscat
Iar corbul greu, se plimbă leneș și e nemâncat
Noi ne-am pierdut prin ruginitul cadru de pădure
Plutind mai greu, cu dor, spre orizonturi pure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu