N-am să...

N-am să-ți scriu pe cer cu scris de stele,
dar am să-ți când cu glas dulce, mistere.

N-am să-mi las inima să fugă după tine,
dar am să trimit un înger să fie ca mine.

N-am să te las să plângi cu lacrimi amare,
dar am să te las să râzi de amintiri, cu-ardoare.

N-am să-ți cer să mă iubești și să mai fii cu mine,
dar am să-ți cer să nu mă uiți ca să îmi fie bine.

N-am să cutreier apele și mările cu dor de tine,
dar am să când mereu pe plaje pentru tine.

N-am să culeg din crânguri maci și margarete,
dar am să fac cununi de crini, să-mi cânte din trompete.

N-am să mai scriu povești cu dor de tine,
dar am să scriu tot poezii din sufletul ce-ți aparține.

N-am să ajung să mai fiu eu, cum mai eram odată,
dar voi fi eu cum n-am mai fost mai niciodată.

N-am să mai când pe plaje reci cu gânduri tot o mie,
dar voi cânta printre povești, copiilor asemeni mie.

N-am să mai caut să-ți zâmbesc când te zăresc pe stradă,
dar am să caut să zâmbesc copiilor de lângă mâna caldă.

N-am să mai râd la ale tale glume prăfuite,
dar am să râd la ale copilașilor fețe uimite.

N-am să-ți mai caut ție fericirea nedorită,
dar am să caut fericirea din minunea înflorită.

N-am să-ți mai mângâi ție creștetul și părul,
dar am să-mi liniștesc cu drag odorul.

N-am să-ți mai fiu ție cum ți-am fost odată,
dar am să fiu a altcuiva măieastră floare parfumată.