Epilog

Frânturi din gând am pus pe foi
Și cioburi ascuțite-am șlefuit
Și-am scris ființă, pentru noi
Poeme izvorâte din suflet prăfuit.

Și cu sudoarea muncii chinuite,
Am desenat imagini ale lumii.
Sculptat-am eu ființe adormite
Din lutul neschimbat al vremii.

Am pus lucrările-ntr-o galerie,
Aievea tu să le privești când vii,
Și-am pus poemul, ca bijuterie
În cartea cea de aur și de bucurii.

Acesta-i sufletul meu înzestrat
Cu nemurirea de a scrie versuri,
Întotdeauna cu regrete ilustrat,
În cartea ce am scris-o fără gesturi.