Iremediabil

Aș vrea să știu concret în negura serii 
De ce nu-mi aduci nisip de pe malul marii? 
Aș vrea să știu în zori dimineții 
Dacă-ai să aduci inimii roua vieții.

N-aș vrea să cunosc tristețea firii, 
Dar aș vrea să mănânc doar rodul iubirii. 
N-aș vrea să mă trezesc cu lacrimi pe față, 
Dar aș vrea să înșir mărgăritar pe ață.

Aș vrea să iubesc cum iubesc marea, 
Dar n-aș putea să-i aud în fiecare zi chemarea. 
Aș vrea să plutesc ca norii pe cer, 
Dar nu pot căci am inimă de ger.

Aș vrea să scriu versuri așa cum respir, 
Dar inima nu poate de sufletul pustiu. 
Aș vrea să croiesc cu fire de aur, 
Dar culorile se pierd un frunze de laur.

N-aș vrea să-ți vorbesc despre lucruri mărunte, 
Dar aș vrea să-ți amintesc când avem fire cărunt. 
N-aș vrea să te pierd în neguri de timp, 
Dar aș vrea cu timpul, de braț să te cuprind.

N-aș putea să aștept grăbit seara să vină, 
Dacă aș ști că tu nu vei avea nicio vină. 
N-aș putea să renunț să te caut în stele, 
Dacă aș ști că nu te-ai pierdut printre ele.

Aș vrea să scap de abisul din piept, 
Dar amintirea ta nu l-ar umple defel.
Aș vrea să te găsesc pe aceeași bancă, 
Dar distanțarea ta încă are tentă uscată.

Aș vrea să știu de-ți mai amintești de mine, 
Dar inima mea nu-ți mai simte a ta privire. 
Aș vrea să mai aud o dată a ta voce caldă, 
Dar s-a stins la fel ca focul din vatră.