Bătrân

Ademenit în întunericul adânc,
Răsare pe potecă un bătrân
Cu ochi înconjurați de ani
Călătorește iar pe drumuri, hoinar.

Pasu-i încet și mersul șchiopătat
Privește în amurgul nepătat
Mai caută nostalgic cu privirea
Anii de dor, frumoasă, fericirea.

Ani-au trecut ca apa peste trup
Și tinerețea lui este departe.
Nu-și amintește de-al său grup,
Nici de prieteni, nici de fapte.

Căci timpul zboară iute, ne-ncetat
Și tot ce-i pe pământ se schimbă
Rămâne singur parcul cel cutreierat
Doar de-un bătrân ce trist se plimbă.