Peisaj

Așezată lin pe ape
Oglindirea mândrei luni,
Cu cununa ei de stele,
Cântă-n noapte făr-cusur.

Întunericul se lasă
Peste liniștea de piatră
A sătucului uitat,
Printre șesuri așezat.

Și izvorul singuratic
Cântă în tandem cu luna
Melodii cu iz de ducă,
Adunate dintr-o nuntă.

Și în frumusețea nopții
Doi tineri privesc în zare
Spre ale lumii hotare
Căutând suflete-n mare.

Depărtarea le desparte
Inimile frământate
De dor și singurătate,
Tot privesc în altă parte.