Joc nostalgic

Uită-te la noi stând aievea în casa cea rece,
Și cum cu gândurile grele ne amestecăm,
Privind cu tristețe la timpul ce cu viteză trece
Tot stăm, cu dor visăm, iubim și uităm.

Suntem blocați în același joc nostalgic,
Mereu pioni gravați cu amintiri crude,
Același joc încurcat cu final tragic,
Trupuri seci de lemn, cu suflete ude.

Aceeași tablă rece ne este casă și mormânt.
Suntem captivi în aceeași cutie sinistră,
Între două lumi alarmante: cer sau pământ,
Două suflete de chin, aceeași rană deschisă.

Uită-te la noi cum ne învârtim prin timp
Și cum cu inimile ne lovim de toate,
Cum așteptăm să treacă fiecare anotimp,
Uitând de dor, de amintiri, de șoaptele aparte.