Flori de tei

Din veacuri vechi,
Cu flori de tei,
Răsar versuri o mie
Pe albe foi, nestingherit
Poetul în neștire.

Cu gânduri noi,
Spre vechiul ieri,
Răsare-un nou poem,
Alene tristul trubadur
Cântând un vers stingher.

Povești mai dulci,
Cu strofe reci
Și cu a fost odată
Pictate parcă străveziu,
Pe stele și pe ape.

Din versul crud,
Răsare-un cerb,
Aievea singuratic
Cu coarnele ca de granit,
Semeț privind în noapte.

I-o lună plină în decor
Din dorul enigmatic,
Cu umbre conturate-n vis
Cu nemuriri de soartă.

Cu straniu gând,
Cu flori de jar,
Răsar suflete arse
Aievea versurile reci
Cântate lin în noapte.