Tu, durere!

Ți se cutremură trupul ostenit și rece
iar ochii îți sunt vesteji de tristețe,
iar buzele îți sunt aproape topite de dor...
Și oare tu crezi că mie îmi pasă
că îți este greu și încerci din toată ființa ta
să îți fie mai bine, să scapi de toate,
să scapi de greutatea ce te apasă,nemiloasă...
Poate ai vrea să dormi liniștit măcar o noapte,
fără să îți pese de nimic, de nimeni?

Crezi că îmi mai pasă dacă te mai gândești la tot,
ești departe, poate la mii de kilometri depărtare...
Încă te mai strig și totuși nu îmi mai pasă deloc.
Vezi tu, dragul meu drag că totul nu este cum vrei tu?
Lumea se schimbă, oamenii se schimbă
și uită de persoanele ce i-au rănit...
Așa am uitat și eu și așa ar trebui să faci și tu
Of, dragul meu! Așa de greu ți se pare?
Nu vrei să îți fie bine?
Te-aș ajuta, dar nu-mi mai pasă demult
așa cum nu ți-a păsat nici ție când mie mi-a păsat...
E complicat, nu?
Știu, dar așa este viața când nu știi ce faci,
când nu știi să apreciezi ce ai
până în momentul în care îl pierzi pentru totdeauna...

Vezi tu,
acum eu sunt bine și zâmbesc,
iar tu ești trist și regreți,
tu vrei să vii înapoi la mine și la tot,
nu, nu te mai pot lăsa să treci
de zidul pe care l-am zidit special pentru tine...
Este prea târziu deja, dragul meu drag,
este prea târziu....mult prea târziu...