Rece trist se lasă pe umerii mei
și din căldura trupului el rupe fâșii mici și multe,
fâșii roșii pătate de sânge cald...
Cad fulgi de zăpadă, înghețați
și totuși încă nu ninge peste mine.
Este doar în interiorul meu
o ninsoare ce persistă mereu și e rece,
mă seacă de putere și mă îngheață,
îmi îngheață inima și mă amețește.
În inimă îmi ninge și în minte plouă,
plouă cu amintiri, cu cuvinte, cu fețe,
plouă cu durere, fericire și tristețe.
Mi-e rece și mi-e frică de timp...
Mii de glasuri stinse de răceală
mai șoptesc din când în când ceva.
poate încearcă să strige sau doar vorbesc...
Rece a pus stăpânire pe tot,
a pus stăpânire pe suflete și trupuri,
a pus stăpânire pe mine...
Rece trist...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu