Tristețe netulburată și rece,
flămândă de rău și cu dor brodată,
apare peste tot și totuși niciunde,
este acolo, în tine, în mine, în toți...
Tresare când își amintește de noi
și trece din nou din minte în suflet,
ne chinuie și cu recile-i gheare
ne sfâșie iar fericirea din noi...
Totul devine trist pe lume
și flori și păsări și cântec și culori,
totul e rece și umed, sinistru
fără soare ce s-a ascuns în nori, de noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu