Emoții, amintiri, gânduri...
Cuvinte amestecate în învălmâșeala din mintea mea,
spuse de persoane uitate prin colțurile minții...
Cuvinte provocatoare de tristețe sau fericire
Cuvinte rostite de voi, de tine, de mine...
Ne spun că vom fi bine și că vom fi la fel,
dar ne doboară iar și ne lovesc cu sete,
ne fac să renunțăm, să ne fie frică, să țipăm
să uităm să mai zâmbim...
Dar de ce?
Oare ei trăiesc cu durerea pe care ne-o provoacă ție sau mie
sau suferă pentru că noi suntem fericiți
și vor să fim la fel ca ei,
doar niște ființe triste și fără suflet?
Să fim doar suflete nebune
închise în trupuri amorțite și uitate de lume?
Să fim nimic, dar totuși să trăim și să împărțim ură?
Ce scop ar avea viața dacă am fi așa,
dacă am face doar rău, fără să împărțim bine?
Nu ar mai exista ”fericire” ci doar ”ură”
și nimic mai mult pentru voi, pentru tine, pentru mine...
Am fi ca niște fantome care încă mai caută liniște,
ca un stol de fluturi înțepați de ace și lipiți pe panouri...
Nu am mai putea vorbi cu voi, cu tine, cu mine
ci am fi pierduți într-o lume deja pierdută,
într-o lume fără voi, fără tine, fără mine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu