Uitare

Fereastra uitată deschisă
Mi-aduce aminte de tine
și soarele palid, cu dor,
mai cântă din cântecul tău.

Nici casa nu uită, nici eu...

Aș vrea să-ți cuprind nemurirea
Să fug iar cu tine prin flori,
cum tainic se-arată în vise,
din cer să cobori, lângă noi.

Nu uită nici cartea, nici eu...

Să-ți mângâi doar fruntea
și calm să-ți zâmbesc eu aș vrea.
Să-ți vad fericirea pe buze,
din ochi să nu curgă mărgea.

Nici mama nu uită, nici tata...

Mi-e dor fără de tine mai mereu
și mama și tata te uită.
Trecu anii cu greu peste ei,
cu gândul la tine, nu uită.

Și anii tot trec, eu nu uit...

Aș vrea să-ți ating iarăși mâna
Și să îți simt viața curgând
Să crești tu, alături de mine
Să uităm de dor, să nu plâng.

Căci lacrimi mai cad, tot nu uit...

Și calm eu te-aș strânge în brațe,
tu, înger plăpând și blajin,
ți-aș scrie firave citate,
cu mine să fii, cu mine să fii.

Dorul tot arde, mă uită...

Și timpul se scurge aici
Acolo e veșnic și greu
Tu chipu-ți întoarce spre noi
Nu ne uita, nici eu nu uit,
                                   în veci.