De suflet

Cufundată în gânduri adânci despre tine,
îmi plec capul spre orizontul necuprins.
În aer se simte miros de schimbare,
spre bine sau spre rău... spre nimic.

Simt norii plângând pentru gânduri,
pentru toate inimile reci ale lumii.
Plâng pentru tine că nu-mi ești aici
și pentru mine că-mi sunt fără scăpare.

Lacrimi reci dansează prin aerul greu
se așează alene peste toate câte sunt,
Se așează pe copaci, pe flori, pe suflete,
Pe cioburile neșlefuite căzute din inimi.

Auzi: păsări își cântă durerea în versuri,
triluri înghețate de timp și nepăsare...
Plânsul norilor le-a udat și lor ființa
și acum plâng și ele în melodii sinucigașe.

Eu le ascult de la același fereastră veche,
aceeași casă plină de amintiri dulci și amare.
Pare că totul se pierde în liniștea crepusculului,
suflete chinuite se înalță spre cerul gri.

Îți simt prezența în căldura familiară a focului,
aud vocile celor ce au fost, păstrate în pereți.
Pare că îți aud glasul și strigătele amare,
îți văd ochii prin oglinda obscură, cum plâng.