Jurnal

În pragul nopții rele ce iar urma să vină
Am scris uscate versuri pe o ciudată filă
Am înnodat cuvintele mai grele într-o bilă
Și atârnate de tavan, le-am pus într-o movilă.

Am continuat a-mi scrie aievea suferința
Pe foaia albă, rece, dintr-un jurnal tot ud
Din sufletul mai rupt, din dorul mai profund
Cuvinte ce-mi fierbeau în vede doar dorința.

Și-am scris în nemurirea cărții ce-a trecut
Ca pe icoana veche-a unui sfânt de mult apus
Din gândul tainic și profund al unui creier smuls,
Versuri de foc din timpul anilor ce s-au pierdut.

Și din jurnalul crunt ce-mi deveni asediu
Am rupt fășii adânci din paginile sure
Și le-am cusut cu fir de legăminte dure
Pe rănile agonice ce-s fără de remediu.

Mi-am așezat cuvintele pe perne și pe pod
Să nu le uite nimeni menirea din sufletul anost
Eu calm, să nu le uit puterea din inima ce-a fost
O caldă fericire crudă, a nemuriri rod.