Aș vrea

Aș vrea să privesc la nesfârșit apusul,
dar ochii mi-s obosiți și încețoșați.

Aș vrea să vorbesc despre toate și tot,
dar gura e secată de cuvinte și doare.

Aș vrea scriu versuri așa în tandem cu aerul,
dar nu pot respira, aerul devine fum.

Aș vrea să visez despre o noapte de vară,
dar somnul nu mă ia, sunt mereu trează.

Aș vrea să cânt la fel ca păsările cerului,
dar vocea mi-e doar șoaptă de dor uscată.

Aș vrea să fiu soarele, luna și stelele,
dar gravitația îmi oprește zborul spre cer.

Aș vrea să fiu o floare sau un copac viu,
dar ființa-mi este pătată de păcate, nepură.

Aș vrea să fiu vântul ce-mi suflă în față,
dar mi-e trupul din materie grea, nu zboară.

Aș vrea să-ți fiu ție ce nu mi-am fost mie,
dar mi-e imposibil să te găsesc, ca pe mine.

Aș vrea să-ți fiu mână și jumătate de inimă,
dar eu sunt formată din jumătăți, nu aș mai fi.

Aș vrea să-mi fii tu ceea ce nu-mi sunt eu,
dar timpul nu ne lasă să fim ceea ce nu suntem.

Aș vrea să fim pierduți prin lume, împreună,
dar încă ne suntem pierduți unul de celălalt.

Aș vrea să-mi fac din dor aripi și să vin la tine,
dar dorul e prea greu, fac aripi ca de plumb.

Aș vrea să fiu liberă ca marea și nisipul,
dar până și ele sunt blocate pe o plajă rece.

Aș vrea să te găsesc pe tine pe acea plajă,
dar acum este iarnă și plaja este doar gheață.

Aș vrea să pot să vreau tot ce inima-mi cere,
dar inima nu vorbește. doar gândul e spre tine.