E liniște

E liniște tristă în miezul de noapte,
Luna din nori privește spre ape.
Aeru-i rece și focul mocnește,
Inima-mi tristă prin vise plutește.

Cu ochii de ger privește prin geam
Un tânăr sălbatic cu chip de cleștar,
Cu ochii ca trufa, cu buze de jar,
Mă strigă în noapte să-l mai iubesc iar.

Dar visul alene se duce ușor
Și inima strigă și plânge de dor
Căci tânărul crai a dispărut în vis
Departe de mine, în nepătruns cuprins.

Și calm îmi apar în minte, agale
Doi ochi de chihlimbar și plini de mirare
Iar stelele măiestre se varsă din ei
Pe florile curbate ale veșnicului tei.

Cu sufletul rece un dor m-a cuprins,
În casa cea udă și focul s-a stins
Iar gândul îmi zboară la visul duios
Cu tânărul crai cu zâmbet frumos.

Eu stam lângă fereastră și cântul ascultam
A păsărilor triluri ce magic mă purtau
Spre țărmul mării albe, spre tânărul frumos
Spre buzele arzânde ce îmi zâmbeau duios.