Și din vlăstarul dorului profund
Va curge, mai alert, un gând
Al sufletului veșnic ”necuvânt”
Pribeag străin, o notă dintr-un cânt.
Un gând profund, nemărginit
Un nesfârșit abis cu dor cuprins
O calmă briză din vânt nefericit
Va tăinui pe veci în vers aprins.
Și într-o filă de mister obtuz
Va plânge un copil cu zâmbet stins
Cu lacrimi albe de cristal pătruns
De gând cuprins, în nesfârșit învins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu