Ninsoare

Cade un fulg din cer
Și simt miros de iarnă,
Abisul sufletului greu
În mine se destramă.

În casă arde focul
Dar mie tot mi-e frig
Din geamurile ude
Se văd pe cer lumini.

Omătul se așează
Pe câmpuri, pe copaci,
Cu gândul tot la tine,
Visez la urme dragi.

Îmi fac curaj, alene
Și ies din casa caldă
Afară, în zăpadă
Prin fulgii albi, de piatră.

Ninsoare se-ntețește
Și frigul e mai aspru
Iar luna strălucește
Pe cerul negru-albastru.

Și-n gerul cel năprasnic
Mi-s mâinile uscate
Și inima mi-e rece
De grea singurătate.

Cu gândul tot la tine
Înaintez în noapte
Spre parcul singuratic,
Spre banca noastră caldă.

E tristă și pustie,
Noi nu mai stăm cu ea.
Rămân doar amintirile
Din toamna altcuiva.

Și se mai văd pe scânduri
Ca într-un vechi album,
Imagini de poveste
Din vechiul meu trecut.