”Amurg cufundat în tristețe nebună”
Luna ne cheamă să ne ținem de mână
În noaptea rece să ne plimbăm ușor
Purtați de iubire spre noul amor.
Noaptea se lasă ușor peste lume
Priviri de jar ne cad peste urme
Ne privim în ochi și cerul scânteie
Sar stele din el, cu chip de femeie.
A nopții muze mai cântă ușor
Un cânt singuratic despre noul amor.
Noi iar ascultăm pierduți în gândire
Cu mâinile împreunate, izvor de iubire.
Mai zboară pe cerul de-un negru pustiu
Firavele păsări ale codrului viu
Se-nalță agale spre luna albastră
Crăiasa frumoasă, a lumii sihastră.
Noi iar suntem singuri, tăcuți pe câmpie
Cu ochii de jar, cu inimi de hârtie
Ne mișcăm în unison pe muzica iubirii
Spre noul început frumos al fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu