Bună

Pe fereastra tristă
răsare imaginea unui început de iarnă,
prima zăpadă din an...

Fulgii plutesc leneș prin aerul rece
în atmosferă de sărbătoare.
E-o tentă de trecut în imagini,
un dor în neaua albă, imaculată,
un dor de tine,
o amintire din mine,
un gând despre noi...

Vântul parcă îmi cântă un cântec,
mă leagănă
Și în trecerea lui peste lume,
stârnește sentimente, amintiri..
E antagonistul basmului vechi,
aducător de rău,
spulberător de iubire, de vise,
cu dor îmbibat...

Privește, zăpada se așează pe tot,
pe case, pe blocuri, pe bănci.
Tu nu ești,
ai fost cândva, într-o noapte de iarnă
aici, lângă sufletul meu,
mi-ai fost căldură,
eu ți-am fost ce nu-ți mai sunt astăzi,
Tu ești pe unde nu te știu,
nu mai aud clinchetul din glas,
zâmbetul tău e rece...
Nu te văd!
M-ai rătăcit printre amintiri,
iar eu...
eu am rămas cu imaginea
unui ”bună” rostit
într-o seară rece de decembrie.