Mi-am zis că-ți zic...

Mi-am zis că voi începe a-ți scrie o scrisoare
în calme dimineți de vară sau în seri amare.
Mi-am zis că voi picat pe foi alene cuvinte,
cu fire de aur, cu măiestrie pe margini tivite.

Ți-am zis că te las uitat pe drumuri de țară
să zburzi liniștit cu vântul ce alină, de-afară.
Ți-am zis că te uit prin crânguri de maci,
dar inima vie te ține în pădurile calde de fagi.

I-am zis că de mâine am să încerc totuși să uit,
dar ploaia iarăși vine crud și gândul nu-l străpung.
I-am zis că de azi te voi picta doar pe o pânză
și voi lăsa curat al inimii perete de falnică stâncă.

Ne-am zis cândva că uităm de plopii cei înalți
ce umbră ne făceau când noi eram îmbrățișați.
Ne-am zis cândva că plecăm pe drumuri greșite,
să nu mai găsim iar spre noi cărări cu brațe unite.

Îmi zic că de astăzi cu lanț frumos te-am ferecat
în camera inimii, dar într-un loc mai îndepărtat.
Îmi zic că de ieri mi te-am înstrăinat pe căi păgâne,
dar mâine te găsesc cu inima-ți mai legată de mine.