Inimă pe mijloc

Mi-am zis că azi pictez
așa că am luat pensula ruginie
și am început să dansez cu ea
pe hârtie..
Am dansat peste niște ochi,
cu albastru și verde suflați
și peste niște buze noi
de culoarea cireșelor
și a căpșunilor de mai.

Dar  pensula mea
a fugit din mână
și și-a croit singură drum
spre centrul foii îngălbenite,
iar acolo a început
a dansa din nou, mai vie,
mai zglobie ca mine.
Acolo a pictat o inimă,
cu șanțuri roșii și vene vineții.
Și apoi a cusut-o sublim
cu fir roșu-vinețiu
într-un piept ușor deschis.
Iar când aceasta s-a văzut intrată
și-a lăsat bătăile curate
să trezească trupul la viață:
și acesta a prins viață.

Eu am rămas spectator calm
al magiei făcute de pensula sidefie
și am privit cum trupul din hârtie
se ridică mai viu ca mine,
l-am privit ridicat
pe ale lui picioare stângace,
făcând mici pași
și căutând cu privirea
ale mele priviri părtașe.
Dar când le-a întâlnit,
s-a speriat tare
și și-a croit drum înapoi
pe paginile goale.
Eu am rămas să-l privesc
în ochii-i albaștri
cu a lor lumină ascunsă
în pagina cu inimă pe mijloc.