Dragă inimă...

Dragă inimă, ți-aș scrie o carte
și în paginile ei aș sădi marea
sau oceanele albastre.
Ar fi oceanele ochi, doi
și buzele le-aș face din dantele moi.
Cartea poate s-ar transforma în inimă
și ți-ar ține companie în surdină.

În diminețile cu soare
ați bea cafeaua împreună pe mare,
iar când ploaia ar bate în geam,
ați citi versuri din file de fag.

Dragă inimă, ți-aș găsi scăpare
în pieptul cald al altcuiva
căci al meu simt că moare.
Aș dărâma ziduri o mie
să-ți găsesc de aur colivie.
Apoi ți-aș sădi sămânța
în carnea unui tânăr fiu,
să renaști în trupu-i cenușiu.
Așa vei avea pereche a lui inimă vie
și eu voi păstra oceanele lângă mine.