Tu omule..

Firave om,
ți-s mâinile așa de reci
și inima, izvor de remușcări
te zbați
te rogi
te macini, cu fiecare gând, mai tare...

Tu omule, ai uitat ce-i fericire
ești chip plăpând,
desfigurat...
fără un gram de bucurie...
ești fantomatic trup uitat,
pe o hârtie desenat
doar din cărbune,
cu regret, macabru
în neștire ...

Sărmane om, ești fără viață
și totuși umbli pe pământ
ești un mort viu
cu chip de gheață
ce trece prin decor,
un călător...
desfigurat de vânt și ploi.