Depărtare

Depărtarea asta îmi macină sufletul, tu știi?
mă gândesc la noi, eu aici, tu acolo
tot mai departe cu trupul, cu suflul
dar aproape cu inima, lângă a mea, aici...

Mi-aș dori să pot rupe bucată cu bucată,
ca pe o foaie de hârtie, drumul
și să îl fac mai scurt, mai ușor...

Ai fi aici oare? Ai ajunge?

Mi-aș face aripi din frunze și a-și veni la tine
în zbor, cu gânduri bune, curate
ți-aș cuprinde inima cu a mea, toată
și dorul l-aș alunga din ființele noastre uitate.

Aș putea să îți cuprins iubirea toată?

Te-aș transforma într-un parfum, știi?
să te port mereu cu mine, să alini dorul
prezența aromei tale să mă liniștească,
să-mi fie aer mai dulce, rău mai mare...

Aș fi mai fericită așa?

Ți-aș mângâia sufletul, m-aș cuibări în el
ca să rămân aproape de tine,
să uit de depărtarea dintre noi, dintre iubiri
să-mi fii acoperământ pentru suflet,
Veșnic.