Noapte

Este o noapte rece și tăcută
și-o infernală ploaie cade
peste copacii cei pierduți
în zările mai nergre și îndepărtate.

O rece noapte, mai tăcută...

Eu stam la geam și ascultam
cum apa cade peste lume,
doar picături la unison, mai cântă
un cânt de dor pentru furtună.

În noaptea rece, tot tăcută...

Doar vântul ce suflă mai tare
mai tulbură a apelor chemare,
mai rupe o ramură ce trece
falnică peste geamul cel rece.

Prin noaptea tăcută și rece...

Toate dispar ușor din lume,
dar eu la geam tot mai rămân
și mai privesc la ploaia ce tot cade
peste pustiuri adormite doar de cânt.

Și noaptea rece to mai tace...