Un suflet ostenit și rece
adăpostit în trup plăpând,
înmiresmat și-acoperit de flori firave,
un trup ce poartă cu durere și cu chin
urme, cicatrici ale unei iubiri pierdute,
neuitată...
E singură, e tot mai rece
tristă...
fără o lume a ei,
căci a pierdut-o, demult,
într-un mormânt rece și sumbru.
ar vrea să meargă iar la el,
să îl îmbrățișeze,
dar el nu o va mai privi,
ea nu îl va mai revedea nicicând,
va putea pipăi doar pământul rece
ce le desparte iubirea...
Este un om meteorit,
zboară o vreme liniștit, lin
apoi ceva iar îl lovește, căzând
își aprinde focul din interior
arde cu dor, cu foc mai rece
și lovește tot, se izbește de tot,
se zdrobește...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu