
Îmi așez capul pe pernă și e rece
acoperită de zăpadă și îmi îngheață tot,
și cuvintele și trupul și mintea, o tu...
Parcă ai fi aici, dar visez, tu,
ești departe și totuși te simt aproape, aici,
curgi rapid și dureros prin venele mele,
mă infectezi cu căldura ta,
cu durearea dorului tău...
Mi-ai apărut în minte, de curând,
semnai cu sânge pe filele albe
ale unei cărți cu amintiri de mult uitate,
o carte ce e ascunsă adânc, în minte,
departe de lume, departe de tine..
Oare cum ai ajuns la ea?
ești ca un coșmar ce-mi bântuie viața
mi-ai pătruns în toată ființa, ești rece,
Încep să urăsc aerul, apa, lumea
nu știu ce fac, mă pierd în cuvinte
oare le mai știu rosti?
Acum sau când?
Aș vrea să-mi dai drumul iar,
să pot pleca departe, să uit, să trăiesc
simt că mor ușor, ușor...
fiecare respirație mă arde pe dinăuntru
și fiecare pas mă duce mult prea departe...
calc pe nori și mă plimb agale
printre gânduri și amintiri uzate, nebune.
Sunt confuză și nu știu ce să fac,
alerg sau merg, țip sau tac?
eu nu te mai aștept aici, nicicând,
vreau doar să pleci, să pot trăi
dacă nu acum, atunci când?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu