Acolo?

Sunt tot aici, în loc rece și pustiu,
sinistru, fără lumină, fără aer..
Sunt tot aproape de tine,
mi-e frig și întunericul mă arde,
îmi arde oasele, pielea, inima.
Sunt ca o carapace de melc părăsită,
goală, uitată, pierdută în timp...
Gândurile se împrăștie în minte,
se amestecă cu amintirile,
sunt încâlcite și inima nu le mai suportă.

Adorm cuprinsă de frig,
simt că începe să ningă peste mine,
e rece și plăcut, liniștitor...
visez.
Visez că sunt departe de tot, de tine,
departe de camera rece și întunecată,
departe de singurătate, undeva
unde e lumină și căldură, acolo?

Mă trezesc și simt că mă dezintegrez,
mă părăsesc toate și lumina și căldura,
vreau să uit, să plec din nou acolo,
nu mă lași și mă ții prinsă în lanțuri,
te prinzi si tu de mine cu ele, sunt grele
și îmi sfâșie sufletul și inima;
cad mai adânc în întuneric,
mă strângi mai tare, mă sufoci,
încerc să scap de-acest coșmar,
dar tu nu pleci, rămâi, mereu...

Devii coșmar, din vis frumos
puternic, rece, nemilos,
mă faci să vreau să strig, să plâng,
dar nu mai pot, am obosit, mi-e frig
vreau tu să pleci sau poate eu,
să mă trezesc din acest rece vis,
undeva unde tu nu exiști...
Acolo?