Eu aici, tu acolo...

Stau aici, tot eu tristă și rece
cu brațele rupte și grele, de piatră
și cu picioarele țintuite, la pământ,
aș vreau să fug după tine, să strig,
dar sunt aici, cu rădăcini adânci
și chinuitoare...
Nu mai pot plânge, au secat toate
și lacrimile și cuvintele și inima...
Sunt de rece lemn ud, putred
stau în viscolul rece și mi-aș dori
să pot să mă mișc departe de aici..

O, ce rece e acest vânt ce-mi trece,
alene peste față, peste trup...
E chinuitor și presărat cu zăpadă
și mă arde cu răceala lui adâncă...
Nu știu ce să fac, rămân aici
și plâng cu tristețe de moarte..

Lasă-mă să privesc cerul întunecat,
poți tu oare să îmi dispari din gând,
să pleci de aici, din acest loc ciudat..
vreau doar să fiu singură, acum, aici..
pentru că fără tine mi-e bine, trăiesc.
Îmi face rău fericirea ta nebună,
mă omoară câte puțin cu fiecare zâmbet...

Vreau doar să plâng aici, în liniște,
apoi să țip din adâncul sufletului,
să țip tare, să mă auzi și să pleci,
să mă lași să respir aer curat, singură.
Să mă bucur de zăpadă și de frig,
fără tine și fără fericirea ta sinistră,
Să mă ningă și să râd cu sufletul
eu să fiu aici și tu acolo, pe veci..