Schimbare

Afară totul e o încântare,
Miros floral și cânt de mierle,
cer albastru cu nori de pluș în zare.
Miroase-a primăvară,
miroase-a început,
miroase-a reînnoire
și a necunoscut.
Dar toate acestea nu te-ajută,
totul te face trist și melancolic,
începe-o nouă viață, începe un nou timp,

Îți lași trecutu-n spate
și pășești cu greu, mai departe.
Ești optimist, dar trist,
nimeni nu te doboară,
ai devenit altcineva,
un om de nerecunoscut,
un om cu forță de temut,
dar fără sentimente,
te-ai închis în tine și nu mai vrei să suferi.
Privești nepăsător la toate,
nimic nu te uimește,
nimic nu te mai face să zâmbești,
nu mai iubești pe nimeni.

Acum ești suflet trist
ce merge singur mai departe,
ești suflet ce nu mai repetă
greșelile din trecut,
greșelile ce l-au făcut odată
să sufere neîncetat.
Acum privești vremea de-afară,
Privești la tot ce s-a înnoit,
ce s-a schimbat.
Oare ești tu același sau poate
e doar vremea schimbătoare?
Ești trist, e lesne de-nțeles
că te-ai schimbat,
vrei să faci o schimbare la toate,
dar singura schimbare
s-a petrecut la tine.

Cu toate că ești schimbător
la fel ca zilele de primăvară,
ai mai păstrat ceva
din vechea ta persoană,
ceva ce nu vei putea vreodată să alungi,
ceva ce toată lumea are
și se bucură de ele...
ai sentimente ce te fac
să suferi, să râzi și să iubești,
sentimente ce-ți trezesc mereu
oceanele de amintiri.