vineri, 7 februarie 2014

Neînțeles


















Vânt. Zăpadă. Ger.
Cutreieri lumea-n lung și-n lat
și zăpada te lovește în față.
Visezi. Speri. 
Te doboară mii de reguli și protocoale ,
dar inima ta nu le ascultă și trece mai departe.
O inimă ce nu respectă reguli,
O inimă sălbatică, dependentă
doar de dragoste și de singurătate.
Te oprești pentru o secundă
și respirația abia ți se mai aude
Ești speriat la fel ca o pasăre
ce este prinsă într-o colivie.
Zăpada îți îngheață inima
Sângele-ți devine izvor de gheață
Gerul te doboară și te transformă
într-o stană de gheață ce încă mai merge pe pământ.
Nu te oprești din mers și speri.
Lună. Stele. Pustiu.
Ai totul și totuși nimic,
Ești totul și totuși ești un nimeni,
Ai mii de persoane-n jurul tău
Dar nimeni nu îți stă alături.
Și tot continui să te avânți în necunoscut,
Și tot suferi mai tare cu fiecare clipă,
Ai mii de gânduri și totuși nu gândești nimic.
Ești prea trist ca să îți dai seama ce e cu tine,
Nu înțelegi nimic și ești derutat,
Îți trec prin minte tot felul de imagini,
Refaci mii de scene ce vrei să se întâmple
Trăiești. Speri. Suferi.
Aștepți pe cineva ce nu mai vine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu