Tristețe

Tot ce-i în jurul tău te întristează

Durere și tristețe, tristețe și durere

Privești. Pășești. Te pierzi.

Și încerci din răsputeri să-mparți iubire

Dar toți sunt doar statui de piatră neagră

cu inimile înghețate de atâta ură.

Iubirea iar dispare și lasă loc tristeții

Cad rând pe rând din trupuri ostenite

inimi zdrobite și îndurerate.

Nu mai e loc de mângâiere,

Nu mai sunt râsete de copilași

Totul e rece și întunecat

Iubirea nu mai are unde locui.

Fiecare clipă care trece

aduce mai multă durere.

Fiecare pas pe care îl faci
te duce prea departe.

Fiecare cuvânt pe care îl spui
se întoarce împotriva ta.
Și ninge, ninge, ninge
cu regrete și durere.
Și cad din cer fulgi, lacrimi reci, ciudate
Ți-e tot mai rău și sufletul te doare
Și mâinile îți tremură și te trezești
Ai doar drumuri închise-n fața ta,
Auzi doar bârfe și jigniri
Nimic nu mai e sfânt,
Nimic nu e ce-a fost,
Toți spun adio și toți vor iar înapoi.

E lumea încurcată, singuratică
Uiți să mai privești în urma ta,
Uiți să mai fii tu așa cum ai mai fost cândva
Uită poate toate, dar nu uita nimic
Privește înainte și mai încearcă iar
Să-mparți iubire moartă, iubire neuitată.