Îți imaginezi ceea ce vrei
și crezi că așa se va-ntâmpla
Îți umplii capul cu gânduri nefolositoare
și crezi că tot ceea ce știi te face fericit.
Mintea-ți spune că trebuie să te oprești,
dar inima face doar ce vrea ea.
Ea te conduce și nu vreau să se oprească
te face doar să suferi și să te rânești,
Dar știe că poate odată va găsi fericirea.
Îți spune că nimeni nu este perfect,
încearcă să te amăgească,
Dar mintea luptă și nu vrea
ca tot ce se întâmplă să te doboare iară.
Dar lupta tot o pierde și inima câștigă
Durerea-și face loc în tine,
Și-ți curge lin prin vene.
O, suflet trist și singuratic
ce nu știi când să te oprești,
Azi cad iar din cer stropi mari de ploaie
pe fața ta scăldată și ea în lacrimi amare.
Plânge iar cerul de greșeala ta,
Plânge pământul pentru naivitatea ta.
Fața ta e mutilată de durere
iar ochii-și pierd ușor din strălucire
Rămâi din nou un corp stingher,
călător pe drumuri necunoscute și îndepărtate.
Rămâi din nou un suflet nebun,
ce plânge după fericire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu