Pete

Pete de culori îmi pătează pereții,
roșu, cu puțin negru ars,
o tentă de violet mai brun...
par a fi smulse din tine, din piele
și din mintea-ți cu gânduri albe
ce-ți curg prin șanțurile inimii umbrite.

Pensulele tale sunt rămase pe masă,
te-ai apucat să pictezi cu mâinile goale,
cu pielea ta măslinie, pătată...
Pictezi cu inima parcă
și pereții casei mele prind viață
sub a ta măiastră operă de artă.

Roșul și violetul din petele vii
se metamorfozează în frumoase vene,
în carne fragedă și sânge viu...
Mi-ai desenat tu, bunele fiu,
pe peretele casei prăfuite,
o inimă...
și parcă din priceputa ta mână
a luat naștere, ca prima dată.
Bătăile ei inundă casa,
iar pereții se zguduie ușor
sub a ei mișcare de unde și vibrări.

Eu mi-am ascultat ropotul inimii
și am zâmbit sub vraja ta,
sub vraja ce mi-ai pictat-o pe peretele sur,
pe sufletul ca un mur înflorit,
în carnea cu aromă de vin acrit...
și am rămas zâmbind la perete
cu anii în brațe legănându-ne..