Ceas de buzunar

Ți-am făcut cadou un ceas de buzunar,
să-ți fie inimă ce ticăie fără oprire,
dar trupul tău nu l-a primit în casa-i
și din supărare stingheră
ceasului i-au crescut crengi cu frunze.
S-a transformat ușor într-un măr tânăr,
cu trunchi subțire și rod dulce,
cu scoarță vie și sevă ce fuge
alene prin ramurile ocărâte.

Eu l-am privit cum crește, semeț,
și i-am adunat roadele roșii..
am mușcat cu sete din ele,
iar pe tine te-a durut căci erau ale tale,
deși cândva le-ai alungat cu nerușinare.
Cândva mi-ai refuzat ceasul cel firav
și nu ai vrut a-ți umple golul pieptului,
i-ai alungat bătaia și vibrările prelungi,
vitalitatea și frământările din limbile lungi.

Acum ceasul e pom mai tânăr, cu roade mai dulci,
dar ramurile lui tot tânjesc după tine,
seva lui e îmbibată cu a ta privire.
Deși e pom, bătaia lui e încă vie,
ticăie straniu din merele urzite-n culoare stacojie,
clipele lui galopează printre ramuri
sub forma trilului cântat de mierla solitară,
iar eu încă-i adun roadele cu iz de dor
și le mușc odată cu sufletul tău.