Dans

Să ne plimbăm agale pe malul mării
când apusul cald ne aduce
cu mâinile îmbrățișate într-un dans dulce,
cu picioarele răscolind nisipul umed...

Să simțim mângâierea dulce a valurilor
și mireasma vie a mării,
a algelor ce-i sunt coroană,
a scoicilor ce-i sunt bijuterii neprețuite...

Să mă lași pe mine să îți cânt
asemenea sirenelor ce-și au culcuș în mare,
asemenea valurilor ce-și cântă dorul,pe nerăsuflate,
iar tu, tu să zâmbești odată cu ultimele raze de soare
și să fredonezi cu mine, în ritmul mării.

Să mă lași să-ți admir ale tale oceane albastre
ce se-ngână alene cu marea cea verzuie
și să mă încălzesc la focul ce răsare din ele,
sub formă de fulgere vii, sălbatice..

Să ne oprim apoi lângă debarcaderul unde
navele își au popasul atunci când dorul marinarilor
îi împinge spre casele ce îi așteaptă pe uscat,
spre soții și iubite, spre părinți și copii...

Să privim spre orizontul calm
acolo unde marea sărută cerul
și cerul, sărmanul, se închină frumuseții ei -
regină măreață.

Să stăm în liniștea serii, doar noi și marea
și să înmărmurim așa, frumoși și tineri
pentru o eternitate de fericire.

Să ne lăsăm purtați de vraja valurilor
ce ne împing unul spre celălalt
și ne leagă mâinile în același dans dulce,
în aceeași îmbrățișare vitală și surdă.

Să locuim mereu în inima caldă a mării
și în cântecele apei ce se izbește de stabilopozi;
să ne trăim viața în liniștea serii,
în miros de alge și de sidefate scoici.

Plimbările pe malul mării să ne fie jurăminte,
iar nisipul auriu să fie martor spre noi
și spre mâinile noastre împreunate în dansul vieții.