...într-un vis...

M-am așezat pe un nor rece,
într-un vis întunecat
și tu erai acolo, cu mine
zâmbeam...
dar ai stat puțin și ai dispărut
și parcă te strigam pe tine,
țipam...
te vedeam căzând în noapte,
departe de mine
și simțeam cum nu mai pot să respir
pentru că mă sufoca ceva...
erai tu, depărtarea ta...
respiram prin tine, împreună,
iar acum mă cufund în panică
gâfâi...
Nu te mai zăresc
și acel ceva continuă să mă sufoce...

Mă trezesc palidă și rece
plâng...
iar lacrimile devin izvoare de foc
îmi ard fața și gâtul,
și încerc să îți șoptesc ceva,
dar tu din nou ești de negăsit,
inspir...
și aerul îmi sfâșie plămânii
și tot interiorul meu urlă de durere
în mine se dă o luptă crâncenă
pentru viață,
pentru moarte...

Nimeni nu știe, nici eu
gândesc fără să știu ce gândesc
văd...
dar nu știu ce...
sunt închisă într-o cameră rece
întunecată de umbrele sinistre
ce țipă, ce se zbat,
într-o cameră departe de tine
rece....