cu brațele înghețate
și cu lacrimi
ce izvorăsc necontenit
spre inima rece...
și sper să îmi auzi strigătele
sunt multe și dor
dor din vina ta și a ploii grele
ce cade neîncetat
tot mai rece, mai tristă..
Mă pierd prin stropii incolori
încercând să te găsesc
dar dispari...
e ca și cum aș căuta un vis,
o umbră stranie
pierdută într-o lumină difuză.
eu totuși merg prin frig
pe același drum,
pe aceeași stradă veche, uitată
vin în căutarea ta
mereu
dar îmi ești departe
tot mai departe de suflet și inimă..
dar ne spunem adio, iubite
fără glas
cu inimile sângerânde, confuze
vom fi străini din nou
reci și duri
cu inimile mereu pe jumătate
ucise de dor...
pierdută într-o lumină difuză.
eu totuși merg prin frig
pe același drum,
pe aceeași stradă veche, uitată
vin în căutarea ta
mereu
dar îmi ești departe
tot mai departe de suflet și inimă..
dar ne spunem adio, iubite
fără glas
cu inimile sângerânde, confuze
vom fi străini din nou
reci și duri
cu inimile mereu pe jumătate
ucise de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu