Pierdut

Te întrebi ce poți să faci,
ce poți să spui sau să gândești,
dar ești pierdut, pierdut îmi ești
departe, într-un colț de vis.

Îmi mai apari, din când în când,
răscolești amintiri îngropate,
reci și adânci, cu durere legate,
ascunse adânc în sufletul greu.

Și mă sfâșii bucată cu bucată,
cu gheare reci de piatră neagră
lași răni adânci și dureroase
pe pielea albă, de zăpadă.

Îmi ești străin de dor, de fericire
și mă trezesc că ești plecat
Nu te mai văd aici, pe străzi
căci ai zburat în depărtări, uitat.

Te mai cobori din agonie
și mă mai cauți, fără grai
tu ești tăcut, eu sunt tăcută
căci nu mai cuvinte, grai.

Pleci, iar apari, apari, iar pleci
nu pot să te mai urmăresc
îmi ești nebun de dor și greu
mai reușesc să te găsesc...