Mă adâncesc ușor în ochii reci
Și de la inima uscată și ruginită,
nu reușesc să aud decât bătăi încete,
bătăi reci și aproape inexistente...
Și mi-e frig și cald și cobor în timp ce urc,
într-un labirint ce nu se mai sfârșește.
Sunt prinsă între lumi străine,
într-o cameră a oglinzilor,
înșelătoare, obscură și rece....
Încerc să merg repede, departe
dar picioarele îmi sunt stăpânite de pâmânt,
iar trupul se preschimbă în zăpadă,
devine de gheată, uscat, alb,
iar ochii devin pământ negru și greu,
greu de lacrimi și uscat de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu